Ce este terapia cognitiv comportamentala?
Terapia cognitiv comportamentala are scopul de a modifica gandurile irationale, emotiile distructive, si comportamentele nepotrivite si s-a dovedit a fi eficienta in tratarea Tulburarilor anxioase la copii. Modelul cognitiv comportamental a fost dezvoltat de Aaron Beck si Albert Ellis.
TCC este in prezent o fuziune a unor terapii care se focalizeaza pe cognitii ca mediator al tulburarilor si disfunctiilor psihologice.
Triada cognitiva este o strategie utilizata uneori in TCC. Triada este reprezentata de credintele clientului. Credintele sunt apoi analizate tinand cont de faptul ca acestea releva perceptia de sine a clientului, expectatiile sale si modul in care priveste lumea.
Terapia cognitiva se bazeaza pe ideea ca cele mai multe tulburari apar datorita modului defectuos in care percepem informatiile exterioare, iar scopurile terapiei sunt de a corecta / restructura cognitiile false, convingerile disfunctionale, inlocuindu-le cu unele realiste, pozitive (Nonk si Early,2002).
Psihoterapia cognitiv comportamentala pune accent pe rolul ideilor asupra comportamentului dar si pe optimizarea comportamentului uman.
In cursul sedintelor de terapie, terapeutul si pacientul recurg la principiile invatarii in vederea modificarii structurilor cognitive ale pacientului, evaluand permanent efectele pe care le au aceste modificari in comportament si in stilul de gandire.
Modelul ABC este o strategie folosita in TCC pentru a-l invata pe client care este relatia intre ganduri, emotii si comportament.
A- Evenimentul activator al unei emotii sau unui comportament;
B- Gandurile pesoanei referitoare la evenimentul activator;
C- Consecinta, raspunsul la evenimentul activator; raspuns influentat de modul in care persoana gandeste despre A.
Clientul trebuie sa fie capabil sa-si identifice gandurile, credintele , expectatiile, perceptia de sine, atentia , memoria selectiva , atributiile, evaluarile, modul in care exteriorizeaza aceste lucruri.
Strategiile TCC prin care se identifica cele enumerate mai sus include inregistrarea zilnica a gandurilor disfunctionale.
Tema pentru acasa este o tehnica TCC utilizata pentru a extinde procesul de invatare si in afara orelor de terapie.
Scopul principal este ca pacientul sa-si dezvolte abilitatile necesare pentru a putea contraargumenta si a putea inlocui distorsiunile cognitve cu unele realiste sau pozitive, care in consecinta vor duce la schimbarea comportamentala in sensul adaptarii optime la mediu.
TCC postuleaza faptul ca starile afective negative: anxietatea, depresia, mania sunt generate de modul distorsionat de gandire al oamenilor (indiferent de Q.I.).
Terapeutul il ajuta pe client sa-si recunoasca acest mod de gandire si sa-l modifice, dezvoltandu-i un stil de gandire nu pozitiv, ci realist. La baza acestui demers se afla modelul tulburarilor psihopatologice elaborat de Beck care evidentiaza rolul cognitiilor in aparitia si mentinerea starilor afective negative.
Distorsiunile cognitive accentueaza vulnerabilitatea persoanei la evenimentele de viata favorizand interpretarile exagerate si catastrofizante.
Beck distinge mai multe tipuri de cognitii:
- Gandurile negative automate care se declanseaza automat, au un caracter credibil si sunt direct legate de starile afective negative si de comportamentele disfunctionale. Pot fi adevarate, dar de cele mai multe ori sunt exagerate si false.
Ex.: ” X nu ma place.”
- Convingerile disfunctionale
” Daca nu obtin aprobarea tuturor, inseamna ca sunt o persoana lipsita de valoare.”
- Schemele cognitive de baza care au un caracter mai generalizat decat convingerile. Sunt un fel de reguli de viata invatate din copilarie si intarite de-a lungul vietii in urma interactiunii cu persoane semnificative. Au un caracter generalizat si absolutist si sunt greu de modificat.
Ex.: « Trebuie sa fac totul perfect pentru a obtine aprobarea celorlalti.”
Aceste persoane vor fi mai vulnerabile la depresie si anxietate pentru ca nu vor putea trai la nivelul standardelor propuse.
Informatiile primite din mediul inconjurator vor activa gandurile negative automate – ” X nu ma place, nu ma simpatizeaza.” si vor fi evaluate in conformitate cu grilele postulate de convingerile negative de baza – ” Daca nu obtin aprobarea tuturor, inseamna ca sunt o persoana lipsita de valoare.”
Convingerile disfunctionale sunt bazate pe schemele cognitive de baza care au un caracter si mai general.
Ex.: ” Sunt o persoana care nu merita sa fie iubita ‘’.
” Sunt o persoana lipsita de valoare.”
Schemele cognitive de baza contribuie la declansarea unor mecanisme de atentie selectiva care ii vor determina pe subiecti sa detecteze cu precadere informatiile care vin in sprijinul schemelor cognitive. De exemplu, depresivul cauta numai lucrurile care nu merg.
Gandurile si convingerile negative au la baza anumite erori de logica denumite de specialisti distorsiuni cognitive.
- Gandirea dihotomica: clientul gandeste in termeni extremi alb-negru, totul sau nimic .
- Suprageneralizarea: un eveniment negativ singular conduce la un model generalizat si repetitiv de gandire negativa.
Ex. ” Am numai ghinioane.”
- Etichetarea: pornind de la o greseala oarecare subiectul isi adreseaza lui sau altor persoane etichete negative.
Ex. ” Sunt un prost, un ratat”
- Imperativele categorice: persoana interpreteaza evenimentele in termeni absolutisti, extremi, lipsiti de realism care exprima dorintele sale si nu relitatea obiectiva.
Ex. ” El trebuie neaparat sa fie de acord cu mine pentru a putea fi prieteni. ‘’
- Personalizarea: subiectul isi atribuie o vina disproportionata pentru producerea unor evenimente negative ignorand contributia altor factori la producerea evenimentelor.
Ex. ” E numai vina mea ca fiica mea a esuat in viata.”
- Citirea gandurilor: individul considera ca stie ce gandeste o alta persoana
fara a avea suficiente informatii in sprijinul afirmatiilor sale.
Ex. ” Stiu ca X ma uraste.”
- Ghicirea viitorului: subiectul prevede un final negativ pentru un eveniment fara a avea suficiente dovezi pentru aceasta.
Ex. ” Cu siguranta voi fi respins la interviu.”
- Catastrofizarea: un eveniment negativ care a avut loc sau se va petrece este considerat nu doar neplacut, ci ingrozitor, teribil, oribil, de nesuportat.
Ex. ” Va fi ingrozitor daca voi cadea la licenta.”
- Ignorarea pozitivului: subiectul desconsidera toate succesele personale sau ale celorlalti, considerand ca acestea nu sunt importante.
Ex. ” Oricine ar fi putut face acest lucru.”
- Filtrarea negativului presupune focalizarea atentiei excesiv pe evenimentele cu continut negativ.
- Judecata afectiva: subiectul interpreteaza datele realitatii prin prisma trairilor sale emotionale.
Ex: ”daca mi-e frica sa zbor cu avionul, inseamna ca este foarte periculos sa
zbori cu avionul. ”
- Blamarea: subiectul ii considera pe ceilalti vinovati in totalitate de problemele sale.
Ex ” Numai parintii mei sunt de vina ca am ajuns asa.”
- Realizarea unor comparatii inechitabile: persoana interpreteaza evenimentele conform unor standarde nerealiste care iau in calcul numai persoanele care au performante mai bune.
Ex: “un elev se evalueaza comparandu-se numai cu olimpicii. “
- Orientarea spre trecut plina de regrete: clientul isi concentreaza atentia asupra acelor lucruri pe care ar fi trebuit sa le faca mai bine in trecut, in loc sa se concentreze asupra prezentului si viitorului.
- Orientarea: “ce ar fi daca?”: subiectul isi adreseaza sau adreseaza celorlalti tot felul de intrebari in legatura cu evenimentele negative care s-ar putea intampla si nu e niciodata satisfacut de raspuns.
Ex.: ” Ce se va intampla daca voi lesina, imi voi pierde autocontrolul?”
Centrarea excesiva pe evaluare: persoana ii judeca permanent pe ceilalti si pe sine in termeni extremi: bun-rau, valoros-lipsit de valoare
