Principiile invatarii

Pentru a intelege cat mai bine teoriile din spatele strategiilor terapiei comportamentale trebuie mai intai sa ne familiarizam cu principiile de baza ale teoriei invatarii.

COMPORTAMENT – orice actiune intreprinsa de o persoana.

Atunci cand zambim, plangem, mergem sau ne jucam manifestam un comportament.

STIMUL – un obiect, o situatie, un eveniment, orice factor intern sau extern care are o influenta asupra unei persone. Un stimul poate fi soneria de la usa care il determina pe X sa alerge la usa sa vada cine este. Conceptul de stimul se refera la ceva functional care declanseaza un comportament sau raspuns la acel stimul.

 

RASPUNS – un raspuns poate fi la fel de simplu ca datul din cap pana sau la fel de complex ca “mergem spre telefonul care suna, ridicam receptorul si vorbim la el”. Un raspuns complex este format din raspunsuri simple, dar termenul de raspuns se refera la unitati functionale ale comportamentului ca atunci cand X se duce la usa sa vada cine este.

 

MOTIVATIE – factorii interni ca nevoile, dorintele, interesele care duc la manifestarea unui comportament ce urmereste un scop anume.

Comportamentul unei persone este controlat de stimuli interni cat si de cei externi.

Motivatia se refera la o anumita categorie de stimuli interni.

 

RECOMPENSA – orice consecinta favorabila care urmeaza unui comportament; include recompensa primara (de ex. mancare) care satisface nevoile psihologice de baza si recompensa secundara (lauda) care devine valoroasa datorita asocierii initiale cu recompensa primara.

Recompensa sau intaritorul poate fi o bucatica de ciocolata sau chiar un zambet.

Mancarea este un exemplu de recompensa primara pe cand laudele sau banii de buzunar sunt recompense secundare. Ceea ce este recompensant pentru o persoana la un moment dat poate sa nu mai fie in alt moment. Gradul de deprivare sau de satietate fata de o recompensa va influenta motivatia persoanei respective astfel incat sa obtina recompensa respectiva. Exista deasemenea diferente intre oameni in ceea ce priveste recompensele.

 

INVATARE – schimbarile comportamentale rezultate din experienta si practica.

Unul dintre principalele scopuri ale terapiei comportamentale este de a ajuta oamenii sau copiii cu probleme de comportament sa invete comportamente dezirabile si sa dispara sau se diminueze comportamentele indezirabile.

 

CONDITIONARE – procesul de invatare prin care se dezvolta legatura dintre stimuli si raspuns.

 

CONDITIONARE OPERANTA – o forma de invatare in care un comportament devine probabil sa se repete intr-o situatie daca acel comportament a fost recompensat anterior intr-o situatie similara.

Daca X va fi recompensat in repetate randuri atunci cand isi strange jucariile dupa ce s-a jucat foarte probabil ca va incepe sa-si stranga singur jucariile. Sau, daca este recompensat si laudat de fiecare data cand spune ceva verbal (oricat de simplu ar fi) cu timpul va intelege ca acesta este cel mai potrivit, eficient si productiv mod de a comunica.

CONDITIONARE CLASICA – o forma de invatare in care un stimul neutru “conditionat” capata puterea de a provoca un raspuns reflexiv sau involuntar ca rezultat al asocierii lui repetate cu un alt stimul “neconditionat”care in mod natural ar provoca reactia respectiva. Sa luam un exemplu:

X a invatat sa inchida ochii atunci cand vede ca cineva este pe cale de a tranti usa in urma lui. Zgomotul brusc provocat de usa care se inchide este stimulul neconditionat care ar provoca reactia de mai sus la majoritatea oamenilor. A vedea o persoana pe cale de a tranti usa este stimulul conditionat. Prima data cand a vazut pe cineva pe cale de a tranti usa X nu a clipit, insa persoana respective a continuat prin a tranti usa cu zgomot si atunci a provocat aceasta reactie de a clipi brusc si de a inchide ochii. X a asociat zgomotul produs cu clipitul din ochii.

 

EXTINCTIE - eliminarea unui comportament deja invatat prin ignorarea lui de fiecare data cand apare.

 

CONTINGENTA RECOMPENSEI –atunci cand ne alegem un comportament pe care vrem sa-l intarim trebuie sa-l recompensam imediat si de fiecare data cand apare.

 

GENERALIZARE – capacitatea de a aplica un lucru invatat si in alte situatii similare (sau capacitatea de a raspunde cu lucrurile daja invatate si altor persoane si in situatii diferite decat cele din camera de lectii).

De exemplu: X invata care sunt culorile de baza folosind cartonase colorate, apoi va trebui sa inteleaga ca marul este rosu, lamaia este galbena etc.

 

PEDEAPSA – cosecinta neplacuta a unui anumit comportament indezirabil, prezentarea unui stimul neplacut sau aversiv cu scopul de a reduce un anumit comportament.

Asa cum un comportament va fi mai probabil sa apara din nou daca are o consecinta pozitiva (conditionare operanta) la fel va fi mai putin probabil sa mai apara daca il ignoram (extinctie) sau daca este urmat de o consecinta neplacuta (pedeapsa).

Pedeapsa nu inseamna ca vom folosi lucruri care ii fac rau copilului sau pedeapsa fizica ci se refera la anumite lucruri care ii sunt doar neplacute; de ex.: daca se intampla sa aiba un accident de toaleta il vom pune sa se schimbe singur si sa isi spele pantalonii. Va invata ca este mult mai efficient sa ceara sau sa mearga singur la baie dacat sa-si spele pantalonii.

Tehnici de interventie comportamentala

Recompensa – O strategie care este eficienta in prevenirea comportamentelor problema este sa recompensam tot timpul comportamentele pozitive. Sa ne gandim putin cata atentie pozitiva primeste copilul de-a lungul zilei; uneori uitam ca este foarte important sa ne laudam copiii cand fac lucruri bune si le consideram ca si cum “asa ar trebui sa fie” si nu oferim nici un feedback copilului pentru lucrurile bune pe care le face. In schimb daca face ceva gresit toata atentia este asupra lui si toata lumea il cearta sau ii tine morala.

Cercetarile au demonstrat ca, in special pentru copii, orice fel de atentie este mai buna decat a fi ignorat, si daca va primi atentie doar pentru lucrurile rele atunci ele se vor repeta. Daca vom avea grija sa primeasca atentie pentru lucrurile bune pe care le face copilul se va simti satisfacut si nu va mai fi nevoie sa caute atentie facand lucruri rele.

Aceasta strategie cere multa atentie din partea parintilor. Este mult mai usor sa observi cand copilul tipa decat atunci cand se joaca linistit. Am putea sa tinem cont cel putin ca pe parcursul unei zile sa primeasca in mod egal atentie pozitiva si atentie negativa ( cate un “ce frumos de joci cu masinutele” pentru fiecare “nu mai arunca jucariile”).

O alta metoda de a reduce aparitia comportamentelor negative este de a incuraja un comportament pozitiv care este incompatibil sau opusul celui care nu dorim sa mai apara; de exemplu putem sa-l laudam adunci cand este linistit daca vrem sa scada posibilitatea de a-l mai auzi tipand.

 

Extinctia – “Procedura de extinctie” este un termen tehnic pentru ignorare atunci cand copilul are un comportament nedorit. Extinctia se foloseste pentru comportamentele care au ca scop atragerea atentiei. Se bazeaza pe presupunerea ca daca nu ii vom mai oferi atentie comportamentul va disparea pentru ca nu va mai exista nimic care sa-l sustina.

De exemplu cand un copil tipa pentru a atrage atentia vom incepe sa-l ignoram de fiecare data cand tipa, nu-i vom mai oferi nici macar contact vizual. Trebuie sa fim pregatiti pentru ca inainte sa vedem o schimbare in bine vom vedea intai o intensificare a comportamentului. In momentul in care copilul va vedea ca nu i se acorda atentie va tipa si mai tare in efortul lui de a atrage atentia. Dupa ce va vedea ca eforturile lui sunt in zadar se va linisti si va cauta o metoda mai eficienta de a atrage atentia; bineinteles ca ne revine datoria de a-l invata moduri adecvate de a atrage atentia.

Comportamentul uman este, in mare, controlat de consecinte. Se ne gandim numai la faptul ca ne petrecem timpul sau cautam compania oamenilor care sunt draguti cu noi si ii evitam pe cei care nu ne plac. Ne implicam in activitati pe care reusim sa le facem cu success si le evitam pe cele pentru care nu avem abilitatile necesare. Atunci cand conducem masina accelerem cand suntem pe o starada libera si scadem imediat viteza atunci cand vedem un politist. Ideea de baza este ca oamenii fac lucruri de pe urma carora obtin placere sau alt tip de recompensa si le evita pe cele care nu le ofera nimic.

Conditionarea operanta si extinctia se refera la un sistem de tehnici de modificare a comportamentului prin controlarea consecintelor acestuia. Este foarte probabil ca un comportament sa se repete daca este urmat de o recompensa (conditionare) sau sa descreasca in frecventa sau intensitate daca este ignorat (extinctie) sau pedepsit.

Timeout – consta in blocarea fizica si intreruperea pentru cateva minute imediat dupa comportamentul problema a unei situatii recompensatorii pe care subiectul o traieste. Aceasta tehnica trebuia folosita daca incercarile noastre de a schimba comportamentul copilului au esuat.

De exemplu putem sa-l punem pe copil pe un scaun cu fata la perete dupa ce a lovit pe cineva. Trebuie folosit un timer pentru a fi clar cat timp este pedepsit. Nimeni nu vorbeste si nu se uita la copil pana nu expira timpul de pedeapsa.

Trebuie sa fim atenti cand folosim timeout-ul. Uneori copilul se poarta urat tocmai pentru ca vrea sa iasa dintr-o situatie neplacuta pentru el sau nu vrea sa indeplineasca o sarcina; in aceste situatii timeout-ul devine o recompensa si poate intarii comportamentul nedorit. De exemplu copilul poate sa loveasca atunci cand il punem sa-si stranga jucariile, daca aplicam timeout in aceasta situatie copilul obtine ce vroia, nu si-a mai strans jucariile. Perioada de timeout nu trebuie sa fie lunga – pentru copiii mici nu trebuie sa depaseasca 5 minute.

 

Hiperrcorectia – i se cere copilului sa indeplineasca o serie de actiuni care lui ii par dificile, drept consecinta imediata a comportamentului problema.

De exemplu “daca copilul aduna hartii de pe jos si le baga in gura il punem sa faca curat in locul de unde aduna hartiile si sa-si spele mult gura si mainile”.

Sau daca pune in gura diferite obiecte, iar acest lucru se intampla frecvent, de fiecare data cand pune obiectul in gura ii spunem de mai multe ori (sa zicem de 5 ori) ”pune-l la loc – ia-l”, “pune-l la loc, ia-l”etc.

 

Tabla de raspuns – copilul primeste o recompensa simbol (pot fi stikere, piese de lego, creioane ect.) pentru fiecare comportament pozitiv si pierde una pentru fiecare comportament neadecvat. Cand reuseste sa stranga un anumit numar de stikere copilul poate sa le schimbe pentru un lucru pe care si-l doreste (poate castiga timp la calculator, poate sa mearga sa-si cumpere o jucarie preferata etc).

Acest lucru este destul de greu de aplicat pentru ca trebuie sa fim continuu atenti la ce face copilul si putem fi subiectivi in ceea ce priveste comportamentele pozitive sau negative. Cel mai eficient este sa alegem un nr. mic de comportamente negative pe care le vizam si sa le urmarim pe acestea. Unul dintre modurile in care putem intervenii asupra comportamentelor alese este sa oferim copilului recompensa diferentiata pentru alte comportamente. Copilul este recompensat daca intr-un anumit interval de timp nu apar comportamentele vizate. Pentru a fi clar pentru copil care este acest interval de timp se poate folosi un timer pe care il setam la intervalul de timp ales. De fiecare data cand suna timerul copilul primeste o recompensa simbol (de ex. poate primi stikere cu fete vesele), iar cand strange un anumit numar de fete vesele va primi ceva ce isi doreste (si nu primeste decat atunci cand strange numarul de stikere). In schimb daca in intervalul de timp stabilit a aparut unul dintre comportamentele vizate se va opri timerul si se va pune de la capat timpul fara a mai primi stikerul. In cazul copiilor foarte mici li se da o recompensa materiala la sfarsitul fiecarui interval de timp.

Terapia cognitiv comportamentala (TCC) aplicata persoanelor cu Sindromul Asperger si Autism inalt functional

Terapia cognitiv comportamentala aplicata persoanelor cu sindromul Asperger sufera modificari datorita faptului ca acesti subiecti au un profil cognitiv diferit de cel al persoanelor care se incadreaza in “normal”.

Educatia afectiva

Daca luam in considerare datele relevate de teoria mintii si faptul ca este evident ca subiectii cu sindromul Asperger au probleme in ceea ce priveste empatia, atunci educatia afectiva este o componenta esentiala a terapiei cognitiv comportamentala. Scopul acestei parti a terapiei este de a informa clientul de ce avem emotii, cum ne folosim de ele si cum le folosim in mod gresit si de al invata sa-si exprime aceste emotii. Un principiu important este sa se exploreze aceste emotii una cate una. Este indicat sa se inceapa cu emotii pozitive cum ar fi placerea sau fericirea.

Primul pas este sa invatam subiectul care este expresia fetei pentru fiecare emotie in parte. Acest lucru se poate face folosind poze care exprima diferite emotii. Insa descrierea emotiilor trebuie extinsa de la expresia fetei si la tonul vocii, limbajul trupului si contextual in care se afla o persoana atunci cand traieste emotia respectiva.

Un alt pas ar fi sa invatam subiectul sa faca asocieri intre o emotie si o situatie care ar putea provoca emotia respectiva.

Persoanele cu sindromul Asperger au probleme in a intelege ca ceea ce le face placere lor s-ar putea sa nu le faca placere si celorlalti. Acesta este un alt aspect asupra caruia trebuie sa se lucreze. Insa trebuie sa facem totul cu rabdare si sa o luam treptat; mai intai subiectul trebuie sa se inteleaga pe sine si propriile emotii inainte de a le intelege pe ale celorlalti.

Pasii de urmat pentru invatarea emotiilor:

>indicarea emotiilor pe poze;

>prefa-te ca esti trist, fericit etc.;

>cand te simti trist, fericit etc.;

>ii povestim o situatie apoi intrebam “Cum crezi ca m-am simtit”;

>povesteste-mi o situatie in care te-ai simtit trist, fericit etc..

Distorsionarile cognitive

Persoanele cu sindromul Asperger sau Autism inalt functional au distorsionari cognitive si credinta false, ele pot face prezumtii false si pot interpreta gresit intentiile celorlalti. Au tendinta de a interpreta literalmente ceea ce li se spune ( nu inteleg limbajul formal) si pot duce la extrema un comentariu scos din context.

Cu totii avem sau dezvoltam distorsionarii cognitive in functie de experientele prin care trecem insa persoanele cu Asperger sunt mai putin capabile sa vada lucrurile in perspectiva, sa caute clarificari sau explicatii alternative ale comportamentului celorlalti

Un exercitiu foarte bun pentru a clarifica interpretarea eronata a intentiilor si sentimentelor celorlalti ar putea fi uamatorul:

Scenarii – Scene cu personaje (ca in revistele pentru copii) cu “bule” deasupra in care scriem conversatii. In functie de problema de intelegere observata la copil alcatuim o sceneta apoi ii punem intrebari referitoare la ce s-a intamplat. Observam cum interpreteaza situatia si il corectam acolo unde greseste.

Intrebari care se pot pune pentru a intelege situatia prezentata:

>“Ce crezi ca a vrut sa spuna?”

>“Cum crezi ca s-a simtit?”

>“A procedat corect?”

Putem lasa si spatii libere in conversatie iar copilul trebuia sa completeze:

- “Ce crezi ca i-ar putea spune?”

Un alt exercitiu care se poate face este:

Reguli sociale – scopul acestui exercitiu este intelegerea modului in care trebuie sa ne purtam in societate, ce este acceptat si ce nu.

Modul de prezentare al situatiei poate fi ca mai sus, prin scenete, dar mai poate fi si o sceneta jucata cu papusi, sau doar o simpla povestire. Ideal este sa se ajunga doar la stadiul in care i se povesteste o situatie si copilul trebuie sa inteleaga.

Dupa ce i se prezinta situatia trebuie sa se urmareasca raspunsul la urmatoarele doua intrebari; se pun aceleasi doua intrebari pentru fiecare regula sociala:

1. Ce a gresit persoana X?
2. Cum ar fi trebui sa se poarte? sau Ce i-ai spune tu sa faca?

Mai tarziu, dupa ce copilul invata cum trebuie sa ne purtam intr-o multitudine de situatii il vom intreba si “De ce nu este bine ce a facut?”

Prin acest tip de exercitiu putem face copilul sa inteleaga ce comportamente nu trebuie sa manifeste in prezenta celorlalti si il putem face sa constientizeze ca sunt neadecvate.

De exemplu ii putem povesti o situatie in care cineva poarta o conversatie si nu se uita la cel cu care vorbeste.

1. Ce a gresit persoana X? – “Nu se uita in ochii celui cu care vorbeste”
2. Cum ar fi trebui sa se poarte? sau Ce i-ai spune tu sa faca? – “Trebuie sa-i privim in ochi pe ceilalti atunci cand le vorbim”

Cu siguranta ca aceste lucruri copilul le-a tot auzit de la membrii familiei insa trebuie sa facem foarte des acest exercitiu si nu doar sa-i repetam ce are de facut ci si sa-l facem sa constientizeze comportamentul lui si al celorlalti.

Un alt lucru pe care il mai putem face este sa-i aratam copilului inregistrari cu momente in care se poarta frumos si nu are comportamente de autostimulare dar si inregistrari cand se poarta ciudat. Putem discuta cu copilul despre ce este bine si ce nu este bine in comportamentul lui.

Teoria mintii:

Este vorba despre abilitatea de a intelege ca o alta persoana are sentimente, placeri,
motivatii etc. diferite de propria persoana;

Pasii acestui program:

1. intelegerea perspectivei vizuale:
   • pune un obiect intr-un loc in care pot sa-l vad;
   • pune un obiect intr-un loc in care putem amandoi sa-l vedem;
   • …in care amandoi sa nu-l putem vedea;
   • …in care tu poti sa-l vezi, iar eu nu pot sa-l vad;
   • …in care eu pot sa-l vad si tu nu poti sa-l vezi;
   • …in care noi sa-l putem vedea, iar papusa sa nu poata sa-l vada;
   • …in care noi nu putem sa-l vedem si papusa poate sa-l vada;
   • …in care eu si papusa putem sa-l vedem, iar tu nu poti sa-l vezi;
   • …in care tu si papusa nu puteti sa-l vedeti, iar eu pot sa-l bad;
   • …in care toti trei il putem vedea;
   • …in care toti trei nu-l ptem vedea.

- posibile prompturi: “Esti sigur?”, “Verifica!”, “Intreaba-ma”, “Tu poti sa-l vezi”, “Il

vezi?”, “Il vede?” etc.

1. 3 obiecte pe masa care se ascund reciproc unul in spatele celulilalt. Ce vad eu/Ce vezi tu?/ce vede X?

2. Pozitie spate in spate. Ce vad eu/Ce vezi tu?

3. O foaie cu doua imagini pe fiecare pagina. Ce vad eu/Ce vezi tu?

4. Pe masa este pusa o imagine, iar una dintre persoane vede imaginea inversa.

5. Terapeutul are ochii inchisi, iar copilu trebuie sa ne conduca la obiectul dorit.