De ce apare un comportament problema?

A. Copilul obtine stimuli sociali sau materiali pozitivi (intaritor pozitiv)

Este sustinut pozitiv (prin comportamentul problema) de alte persoane care se apropie de el, ii vorbesc, il ating, il blocheaza, il consoleaza, il cearta (cearta poate fi un stimul pozitiv pentru un copil care este ignorat mult timp).

Exemple:

Copilul incepe sa planga sau sa tipe atunci cand vrea atentie si mama vine si il ia in brate; va invata ca atunci cand vrea sa fie luat in brate trebuie sa tipe sau sa planga

Copilul vrea ciocolata iar mama ii spune ca nu mai primeste pentru ca deja a mancat una iar el incepe sa tipe, in cele din urma mama cedeaza si ii mai da inca una; va invata ca poate sa-i manipuleze pe cei din jur pentru a obtine ce vrea.

Prin acest tip de comportament copilul cauta sa obtina atentia sau ceva ce isi doreste. Daca astfel de comportamente vor fi ignorate ele vor disparea prin extinctie pentru ca nu a existat nimic care sa le intareasca

B. Copilul reuseste sa evite o situatie perceputa ca aversiva (intaritor negativ)

Comportamentul problema este incurajat negativ in masura in care o situatie neplacuta inceteaza sau se reduce. Copilul poate trai sentimente de neliniste, frica, plictiseala, frustrare, oboseala, sentiment de incapacitate; adoptand comportamentul problema, astfel de trairi se reduc sau dispar cu totul, deoarece cel care exercita o presiune asupra subiectului isi schimba orientarea si reduce fluxul sau de stimulari care produc discomfort copilului. Sa ne gandim de exemplu la un copil care se afla la gradinita si este solicitat de educatoare sa raspunda in mod repetat la fel ca si ceilalti copii – copilul adopta comportamentul de a se musca de maini; ca si consecinta educatoarea nu il mai solicita pentru a evita comportamentul neplacut. Prin reactia educatoarei comportamentul problema va fi intarit iar copilul va invata sa-l foloseasca pentru a evita situatiile in care este solicitat sa raspunda.

In aceste doua functii ale comportamentului problema, efectul produs este extern, este ceva ce se produce in mediu si in relatiile cu ceilalti.

C. Efectul obtinut este de natura interna, efect stimulatoriu senzorial.

Copilul emite comportamente care ii produc in mod automat senzatii placute de tip kinestezic (leganat, invartit), tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, lovirea palmelor de corp), olfactiv (mirositul diferitelor obiecte), auditiv (fosnitul unei hartii), gustativ (bagatul obiectelor in gura).

Este mai usor de intervenit asupra primelor doua pentru ca acestea sunt intarite de consecintele externe pe care le primeste copilul; daca ii oferim alta consecinta comportamentul va disparea prin extinctie si este mult mai usor sa-l inlocuim cu un comportament adaptativ; in schimb este foarte greu de intervenit asupra celui de-al treilea tip de comportament problema pentru ca este intarit prin insasi placerea senzoriala pe care o produce.

A fost demonstrat ca daca subiectul se gaseste intr-o situatie de inactivitate, fara implicare directa, cu frecvente scazute de input senzorial, creste mult probabilitatea de emitere a unor comportamente-problema autostimulante, care in acest caz ar avea o functie homeostatica, si anume de autoreglare a fluxului de stimuli la intrarea in Sistemul Nervos Central. Dar comportamentul-problema poate servi si la reducerea unui flux prea puternic de input. De exemplu sa ne gandim la un copil autist aflat in grupuri numeroase de persoane care vorbesc cu voce tare si tipa, pe un fond muzical.

Copiii cu autism reactioneaza uneori neasteptat la corectia comportamentala. Avand in vedere faptul ca trebuie sa se actioneze corect asupra comportamentului problema, atunci cand intervenim trebuie sa avem in minte si urmatoarele lucruri:

- “ Ce vrem sa vedem in schimbul acelui comportament”

Nu trebuie sa ne focalizam exclusiv asupra descresterii unui comportament; trebuie sa ne gandim in acelasi timp ce comportament dezirabil ii poate lua locul si sa-l invatam pe copil noul comportament. De exemplu daca copilul loveste pentru a obtine atentia, este important sa eliminam lovitul si sa-l invatam pe copil moduri adecvate de a atrage atentia. In loc sa loveasca poate sa spuna “uita-te, te rog”, “ajuta-ma” sau sa bata usor pe umar.

Daca nu il invatam cum sa inlocuiasca acel comportament cu unul adecvat copilul poate sa opreasca acel comportament problema si sa dezvolte un nou comportament problema care sa indeplineasca aceasi functie ca si cel initial.

Sa luam putin exemplul de mai sus – daca il oprim din lovit atunci cand vrea atentie dar nu il invatam un mod alternativ de a atrage atentia copilul poate sa inceapa sa tipe pentru a atrage atentia si vom avea un nou comportament problema.

- “Trebuie sa alegem metoda potrivita de interventie pentru fiecare comportament in parte”

Metoda care poate duce la extinctia unui comportament in cazul unui copil in cazul altuia poate sa intareasca comportamentul problema. Cea mai frecventa greseala facuta de parinti si terapeuti este ca uneori recompenseaza neintentionat un comportament problema crezand ca de fapt au pedepsit copilul.

De exmplu: “un copil incepe sa arunce cu jucariile pe jos”, mama vine si il cearta apoi se apuca si strange lucrurile de pe jos. Unele comportamente ca cel de mai sus pot da satisfactie copilului, comportamentul poate fi intarit de reactia mamei (a obtinut atentie, mama s-a suparat dar tot ea a strans lucrurile). Acest tip de comportament nu ar trebui sa ne creeze nici un fel de frustrare, comportamentul copilului poate fi intarit negativ de simpla expresie a fetei pe care o obtine de la ceilalti cand se poarta neadecvat. Modul corect de a actiona este sa asteptam pana comportamentul inceteaza apoi ii spunem cu calm sa stranga lucrurile de pe jos iar daca nu vrea sa-l promptam fizic sa o faca.

Sau: “in timpul lectiilor copilul l-a lovit pe terapeut”, consecinta a fost “time-out” pentru 3 minute (se pune un timer iar copilul este asezat intr-un “loc de pedeapsa” timp in care nimeni nu se uita si nu vorbeste cu el”). Acest tip de pedeapsa poate fi potrivit daca comportamentul problema apare in timpul unei activitati placute pentru copil, dar daca este folosita in timp ce copilul era la lectii pentru el va deveni un intaritor negativ pentru ca folosindu-se de comportamentul problema va scapa pentru cateva minute de la lectii.

- “ Ignorarea”

Daca nu este periculos pentru el insusi sau pentru cei din jur, este bine se ne prefacem ca acel comportament nu exista. Copilul cu autism dezvolta de multe ori comportamente nepotrivite pentru a atrage atentia. In loc sa-i oferim atentie si sa-i intarim comportamentul problema ignoram pur si simplu comportamentul si asteptam sa apara un comportament mai potrivit pentru ai acorda aceea atentie, dar in momentul in care apare un comportament bun trebuie sa fim entuziasti si sa il laudam pentru lucrul bun pe care il face. In felul acesta copilul invata ca primeste atentie doar pentru comportamentele adecvate.

- “ Trebuie sa fim atenti la propriul comportament; copiii invata prin imitatie”

Este foarte important modul in care ne comportam cu copii nostri, cu atat mai mult daca avem un copil cu autism caruia ii este si asa foarte greu sa discrimineze ce comportamente sunt acceptate si care nu. Sa ne imaginam un parinte care isi loveste copilul spunand “nu este frumos sa lovesti!” sau unul care tipa “nu mai tipaaa!”. Este de neinteles pentru un copil “de ce nu am voie sa tip daca mama tipa la mine?!” sau “de ce eu nu am voie sa lovesc dar tata ma loveste?!”. Atunci cand sunt frustrati sau suparati ei vor actiona si se vor comporta la fel cum au vazut ca se poarta ceilalti membri ai familiei.

Terapia ABA

In orice tip de terapie progresele difera de la un client la altul, factorul principal care duce la progres este potentialul fiecarui individ in parte.

In ceea ce priveste terapia ABA rezultatele vor fi cu totul diferite in cazul unui copil care incepe terapia la 2,5 ani si altele vor fi progresele unui copil care incepe terapia la 4 ani, 4,5 ani sau chiar 5.

Un alt aspect foarte important este severitatea autismului si daca mai sunt prezente si alte afectiuni associate.

Modul in care se dezvolta un copil cu autism este similara dezvolatarii oricarui copil. Insa un copil cu autism se dezvolta in mod inegal in diferite arii: social, cognitiv, limbaj, motor.
De exemplu, poate fi dezvoltat normal din punct de vedere motor insa dezvoltarea limbajului sa fie mult in urma celorlalti copii de varsta lui. Sau, in cazul copiilor cu autism inalt functional limbajul sa se dezvolte aproximativ normal insa abilitatile sociale sa fie lacunare.

Socializarea si comunicarea au cel mai mult de suferit in cazul copiilor cu autism.

Un copil cu autism care nu are retard mintal va invata cu succes materialul care se refera la cunostinte academice, dar va vorbi in continuare intr-un mod specific si va avea in continuare dificulati in ceea ce priveste relationarea si intelegerea emotiilor celorlalti

Se poate sa invete sa urmeze anumite reguli in ceea ce priveste interactiunea sociala insa o va face intr-un mod superficial si ii va lipsi spontaneitatea in relatiile cu ceilalti.

Un copil cu autism care are si retard mintal va invata mai greu, va avea un limbaj limitat, si va fi mai putin constient de lumea in care traieste.

Indiferent din care categorie face parte trebuie sa avem grija sa-i oferim oportunitatea de a invata cat mai mult posibil si de a face progrese atat cat ii permit abilitatile. Cu cat il vom provoca mai mult si ii vom oferi oportunitati de a invata din mediu cu atat vom avea succese mai mari in ceea ce priveste progresul.

Trebuie sa ne folosim de fiecare situatie care apare pentru a-l invata ceva. Va fi nevoie de multe repetitii dar orice copil cu autism poate invata in timp si nimic din ceea ce facem nu va fi inutil.

Ceea ce trebuie avut in vedere atunci cand se incepe un program de tarapie este ca progresele nu vor aparea dintr-o data. Este nevoie de multa munca, rabdare, implicare. Procesul terapeutic este de durata si este foarte important sa fim atenti la orice progres, fie el cat de mic pentru a prinde incredere si a continua drumul care uneori poate fi destul de lung.

Primul pas, inainte de a se incepe terapia propriu zisa este evaluarea minutioasa a abilitatilor copilului, a comportamentelor neadecvate.
Fie ca este vorba despre un copil cu autism, cu deficienta mentala sau cu oricare alta tulburare de dezvoltare se vor putea observa doua aspecte importante:
- lipsa anumitor abilitatii adecvate varstei ( se urmaresc ariile SOCIAL, COGNITIV, LIMBAJ, MOTOR, AUTOSERVIRE);
- comportamente neadecvate ( tipete, plans, stereotipii, fixatii, lovituri, muscat etc.)
Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la copii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare. In functie de abilitatile care trebuie predate si de comportamentele care trebuie modelate se va intocmi un program individualizat pentru fiecare copil in parte.

Contrar anumitor opinii terapia ABA nu este rigita si nu se aplica in acelasi mod la toti copiii. Exista reguli, insa regulile sunt facute pentru a ne putea ghida. Fiecare copil este diferit si reactioneaza in modul lui specific la programele de terapie. Terapia este flexibila si se ghideaza dupa nevoile copilului. Exista programe standard ca in orice alt tip de terapie insa depinde de abilitatile fiecarui psiholog in parte de a le adapta nevoilor copilului. Trebuie sa avem grija sa nu il suprasolicitam dar nici sa nu-i subestimam capacitatile; in ambele cazuri copilul va ajunge sa refuze terapia si sa nu mai fie cooperant. Asa ca ne revine datoria de a urmari copilul cu foarte mare atentie, de a empatiza cu el si de a-l simti. Principiul de la care ar trebui sa porneasca terapia este AJUTA-M A SA FAC SINGUR SI NU UITA SA MA RESPECTI.

De-a lungul timpului am observat de multe ori cum parinti si terapeuti uita uneori ca au in fata un COPIL care nu intelege principiul TREBUIE SA FACI CA ASA VREAU EU. Indiferent ca este autist sau nu copilul trebuie sa inteleaga de ce vrem sa faca anumite lucruri pentru noi si trebuie respectat. NU avem voie sa-i cerem lucruri doar de dragul de a-i cere ceva – in timp va refuza sa ne mai raspunda. In terapie trebuie sa fim cat mai spontani, creativi, sensibili la nevoile copilului, sa-i vorbim pe un ton cat mai normal (nu este nevoie sa folosim un limbaj artificial si rigid ci doar FERM, SCURT SI LA OBIECT). Programele de terapie trebuie sa decurga intr-un mod cat mai natural si cat mai putin artificializat; daca copilul invata din context este minunat, nu trebuie sa mai facem un sitting special pentru a-i preda abilitatea respectiva.

Trebuie sa avem mare grija in a nu artificializa si rigidiza terapia astfel incat copilul sa perceapa lumea intr-un mod distorsionat. Copiii cu autism pornesc in viata cu un mod de a percepe lumea diferit de a-l nostru asa ca ne revine datoria de a le arata cat mai corect realitatea. Sa nu uitam ca ceea ce fac ei in camera de lectii este doar o pregatire pentru lumea reala nu si realitatea. Este un fel de “laborator” care ii pregateste pentru ce se afla “dincolo”.