Acreditare in terapia ABA

Momentan in Romania nu exista o recunoastere oficiala prin care sa se faca legal ABA.

Criteriile de acreditare BACB ( Behavior Analyst Certification Board), adica dreptul de a aplica profesionist terapia ABA sunt urmatoarele:

- terminarea facultatii de Psihologie sau alta facultate adiacenta (in Romania);

- terminarea unui master de specializare (in Romania);

- terminarea unui master de specializare in Analiza aplicata a comportamentului (Applied Behavior Analysis – ABA); acest master se poate face numai in S.U.A, Anglia, Israel etc..

- incheierea unui contract de supervizare cu un specialist deja acreditat BACB sub supervizarea caruia trebuie efectuate unui numar de 1500 de ore de practica in terapia ABA;

Momentan in Romania exista doar 3 psihologi care au reusit sa se inscrie la un Master de Specializare in America. Dupa terminarea acestui master (in acelasi timp activitatea lor este supervizata de catre specialisti acreditati BCBA) vor putea sa-si obtina aceasta acreditare si vor fi primii specialisti in Analiza aplicata a comportamentului din Romania.

Faptul ca in Romania inca nu exista institutii care sa faca formarea si acreditarea in acest tip de terapie este un mare dezavantaj tinand cont ca in afara aceasta terapie a dat cele mai bune rezultate. Mai este si un alt aspect datorita faptului ca inca nu avem specialisti acreditati BACB. Un proaspat absolvent de psihologie nu isi poate permite sa faca aceasta specializare ale carei costuri sunt intre 10.000E/$ – 12.000E/$.

Speram ca pe viitor acest aspect sa se schimbe, odata cu acreditarea primilor specialisti.

Insa puteti gasi in tara oameni care au facut studii in psihologie si lucreaza de multi ani cu copii cu autism, unii dintre ei chiar lucrand sub supervizarea specialistilor din tarile mentionate mai sus. Faptul ca nu au BCBA nu inseamna ca nu sunt indreptatiti in a se numi specialisti, studiile in psihologie, practica efectuata si rezultatele in lucrul cu copiii le confera acest drept

ABA este o stiinta a comportamentului uman. Este un proces de aplicare sistematica a interventiilor bazate pe principiile invatari cu scopul de a imbunatatii comportamentele adaptative si achizitiile necesare adaptarii le mediu.Analiza comportamentala aplicata este o tehnica prin care se evaluaza mediul in care traieste o persoana, apoi se fac anumite schimbari cu scopul de a produce imbunatatiri semnificative in comportamentul uman, in sensul adaptarii acestuia la cerintele mediului social.

Include observarea directa, analiza functionala a relatiei dintre mediu si comportament. ABA utilizeaza antecedentele si consecintele unui comportament pentru a produce modificari dezirabile ale acestuia. Se bazeaza pe ideea “comportamentul uman este influentat de experientele trecute si prezente dar dar si de structura genetica a individului”.

In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai multe domenii:

>copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;

>tulburari de dezvoltare;

>tulburari din spectrul autist;

>comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);

>se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri sociale: familie, scoala, institutii, spitale si chiar la birou.

Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la copiii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare.

Terapia ABA

In orice terapie, in acceasi masura si in aplicarea ABA, atunci cand implementam un plan de interventie personalizata trebuie sa ne focalizam pe creativitate, inovatie, joc si generalizare.

Scopul terapiei ABA in cazul copiilor din spectrul autist este de a-i face sa fie cat mai aproape de ceea ce este numit copilul tipic. Pentru a reliza acest lucru trebuie sa observam si sa avem tot timpul in vedere ce inseamna un copil tipic si ce abilitati are un copil tipic in diferite momente de dezvoltare.

Pentru a aplica terapia cat mai eficient trebuie sa fim deschisi tot timpul catre diferite moduri de abordare.

In decursul timpului am intalnit mai multe moduri de abordare ale terapiei ABA. Principiile sunt aceleasi insa modul de abordarea este diferit in functie de cultura si de cerintele anumitor societati (Anglia, Israel, S.U.A.). Chiar daca suntem la inceput in ceea ce priveste aplicarea si specializarea in A.B.A. cred ca ar trebui sa ne folosim de oportunitatea de a cunoaste mai multe moduri de abordare.

Fiecare societate este diferita in ceea ce asteapta de la indivizi si in modul de formare al acestora; de aceea nu este nimic special in a ne fixa pe o singura abordare. In functie de fiecare copil in parte programul de terapie este diferit. Daca pentru a integra un copil de 4 ani intr-o gradinita din S.U.A. este de ajuns sa stie sa se joace cu un partener si sa aiba achizitii minime in limbaj; pentru a integra un copil de 4 ani intr-o gradinita din Romania trebuie sa stie si culorile, antonimele, anotimpurile, sa recite o poezie, cateva cifre, zilele saptamanii, notiuni dintr-o limba straina, sa poata include elemente asemanatoare intr-o categorie si asa mai departe.

Revenind la intrebarea CARE ESTE SCOPUL TERAPIEI? Scopul terapiei este A-L FACE PE COPIL SA FIE CAT MAI APROAPE DE COPIII TIPICI DE ACEEASI VARSTA pentru a putea fi integrat in gradinita si apoi in scoala.

Concluzia este ca trebuie sa lucram pe toate ariile de dezvoltare:

>socializare

>autoservire

>limbaj

>cognitiv

Limbaj

Copilul trebuie sa fie capabil sa-si comunice nevoile – acest lucru se face lucrand foarte mult pe comunicare functionala. Bineinteles ca trebuie lucrat mult pe etichetare insa nu este de ajuns sa raspunda la intrebarea CE VREI? sau sa eticheteze obiectele. La fel de importanta sau poate chiar mai importanta decat achizitionarea de cunostinte este comunicarea functionala. Copilul trebuie sa fie capabil sa spuna DA-MI, AJUTA-MA, LASA-MA, DA-TE, VINO, HAI, VREAU PAUZA etc.

Il putem invata sa se foloseasca de aceste expresii invatandu-l in mod natural, adica in CONTEXT; facand asta folosim ca si recompensa rezultatul comunicarii – daca spune DA-TE ma dau la o parte, daca spune AJUTA-MA il ajut, daca spune PAUZA ii dau pauza fara a mai folosi recompensa aditionala. In felul acesta invata sa comunice NATURAL.

Daca un copil nu dezvolta comunicarea prin limbaj atunci cand intra intr-un program de terapie putem folosi metode alternative de comunicare – PECS.

Daca nu reusim sa-l facem sa verbalizeze este absolut necesar sa folosim metode alternative de comunicare. Comunicarea este vitala iar daca un copil nu este invatat sa-si exprime nevoile poate ajunge la un nivel ridicat de frustrare.

Socializare

Social(izare) = trebuie sa-i dezvoltam abilitatile necesare pentru a se putea descurca in societate.

Aici revin la idea ca trebuie sa lucram foarte mult pe dezvoltarea jocului la copil, abilitatile de imitare (tot ceea ce invatam invatam imitandu-I pe ceilalti), observare, intelegerea expresiilor nonverbale, dezvoltarea curiozitatii pentru a junge sa puna intrebarii, comunicare functionala etc.

Autoservire – trebuie sa lucram cat mai mult pe independenta. De-a lungul unei zile copilul trebuie sa fie capabil sa faca singur cat mai multe lucruri: sa se imbrace singur, sa manance singur, sa se schimbe singur. Fiind tot timpul langa ei si ajutandu-i in aceste activitati care de fapt sunt atat de simple nu facem altceva dacat sa-i facem sa devina dependenti de noi.

Cognitiv

Pentru a-l pregatii pentru gradinita si pentru a se putea descurca in societate trebuie sa predam informatia necesara avand tot timpul in vedere ce fac ceilalti copii de aceasi varsta; insa pe langa informatii trebuie sa-i dezvoltam de asemenea si inteligenta si gandirea logica.

Avem obligatia sa educam cat mai corect posibil copii dar in acelasi timp sa ii si integram in acest sistem care in loc sa fie bazat pe socializare, invatare practica si pe dezvoltarea inteligentei si creativitatii se bazeaza numai pe reproducerea de informatie. A fi inteligent inseamna sa rezolvi o problema cu un minim de informatie.

Concluzia este ca trebuie sa dezvoltam inteligenta si creativitatea copiilor cat putem de mult dar sa le oferim si informatia de care au nevoie pentru a se descurca in societatea in care traim.